Girafa care nu voia să poarte ochelari
None

Mă gândeam zilele trecute la cât de norocoşi sunt copiii noştri să aibă la dispoziţie atât de multe cărţi „terapeutice”, cărţi simple, dar cu mesaje atât de frumose, cărţi cu ajutorul cărora noi, părinţii, să le putem explica lucrurile în joacă, pe înţelesul lor.

Un astfel de exemplu este cartea „Girafa care nu voia să poarte ochelari”. Titlul rezumă perfect acţiunea cărţii: personajul principal este o girafă care avea nevoie să poarte ochelari pentru că nu mai vedea bine, însă nu voia să o facă deoarece i se părea că arată ridicol. Girafa trece prin tot felul de situaţii amuzante şi uneori dureroase pricinuite de lipsa unei vederi bune: cade într-o groapă, se împiedică de o piatră, se ciocneşte cu un rinocer etc. De fiecare dată rezolvă „problema” punctual şi se străduieşte să prevină asemenea situaţii, fără a lua în calcul nici măcar o secundă posibilitatea de a purta ochelari. Rezultatul? Ajunge să poarte preventiv tot felul de lucruri care o fac să arate caraghios: cască de protecţie, clopoţel legat de coadă, două perechi de ghete, scară, colac etc

În cele din urmă, prietenii săi decid că este absurd ce i se întâmplă şi se hotărăsc să îi întindă o mână de ajutor. Astfel că, în timp ce doarme, unul dintre prietenii săi îi pune ochelarii pe ochi. A două zi girafa îşi vede reflexia în apă şi realizează şi ea ridicolul situaţiei. Abia după ce îşi da jos toate „articolele” care îi confereau iluzia că este protejată observă şi ochelarii de pe nas. Surpriză! Descoperă că nu îi stă deloc rău, că totul era doar în mintea ei şi se bucură de libertatea recăpătată.

Deși nu mă aflu în situația în care copilul meu poartă ochelari și trebuie să îi explic acest obicei, mi s-a părut utilă chiar și în acest caz, pentru că astfel va înțelege mai ușor că alți copii trebuie să poarte ochelari și asta nu le aduce niciun dezavantaj față de cei care nu poartă. Totodată, această carte este un instrument excelent pentru părinţii care trebuie să le explice copiilor de ce este nevoie să poarte ochelari pentru că tratează totul cu haz şi voie bună. Ilustraţiile sunt extrem de drăguţe, iar cartea mai are în plus încă alte şase poveşti, la fel de simpatice.

Cred cu tărie că una dintre cele mai simple metode de a le explica micuților diverse aspecte sau situaţii pe înţelesul lor o reprezintă cărţile, care sunt un bun punct de plecare pentru discuţii ulterioare şi, totodată, nişte exemple puternice la care ne putem întoarce mereu. De pildă, atunci când încerc să îi reamintesc fetiţei mele o regulă importantă (precum cea să nu pună mâna pe un obiect fierbinte), mă folosesc întotdeauna de o carte pe care o citim împreună şi îi spun: „Îţi mai aduci aminte atunci când Ema nu a ascultat de mama ei şi a pus degetul pe mămăligă fierbinte? Dacă vei face acest lucru acum, vei păţi exact că ea şi te va durea foarte tare”. Explicaţiile însoţite de exemple din cărţi, exemple care sunt cel mai adesea vizuale, pot preveni multe situaţii mai puţin plăcute.

Sper că această carte să bucure cât mai mulţi copii şi părinţi – cred că este utilă şi copiilor care nu poartă ochelari în sensul că vor înţelege necesitatea purtării lor, vor realiza că este ceva normal şi vor evita glumele răutăcioase la adresa copiilor care trebuie să îi poarte.

În plus, „Girafa care nu voia să poarte ochelari” vorbește despre prietenie şi acceptarea schimbărilor – despre reticenţa noastră, a oamenilor, de a accepta ceva nou. Dar schimbările nu sunt întotdeauna un lucru rău, ne pot ajuta să evoluăm sau ne pot ajuta să ne ușuram viaţa, iar prietenii pot juca un rol important în acest proces, cum este şi în cazul de faţă când girafa acceptă schimbarea cu o mai mare uşurinţă datorită determinării prietenilor săi şi a încurajărilor primite.

 

Guest post by Crina Poleacu